Descoperirea vitaminei B3 este datorată cercetărilor unei boli denumită „pellagra”, întâlnită în rândul populației sărace, consumatoare de porumb, încă din secolul al XVIII-lea.
În 1915, este emisă ipoteza că pellagra este cauzată de lipsa din alimentație a unui factor indispensabil denumit „factor pelagro-preventiv” sau vitamina PP.
Pellagra este caracterizată clinic prin: astenie, anorexie, pierdere în greutate, dermatită (piele uscată, rugoasă), eritem dureros, diaree, gastrită, enterocolită, dar și prin tulburări neuropsihice (depresie, anxietate, tulburări senzoriale periferice).
Sub această denumire sunt cunoscuți acidul nicotinic (niacin) și nicotinamida (niacinamida), demonstrându-se ulterior că ambele au ca precursor în biosinteză aminoacidul triptofan.
Vitamina B3 se găsește răspândită aproape în toate alimentele, însă cantitatea din organismele animale este mai mare decât cea prezentă în plante. Drojdia de bere reprezintă o excepție, având un conținut în acid nicotinic semnificativ mai mare.
Surse de origine animală sunt ficatul, carnea, rinichii, peștele, brânza, ouăle. În produsele vegetale, se găsește predominant, pe lângă drojdia de bere, în ciuperci, alune, pâine integrală, cereale, cartofi, fructe uscate.
O mică parte din vitamina B3 existența în organism este sintetizată de microflora intestinală, dar și în ficat.
Adaugare comentariu