Vitamina B1 se indică pentru prevenirea și tratarea carențelor. Hipovitaminoza poate duce la sindromul Wernicke-Korsakoff sau boala Beri-Beri.
Se mai poate administra în: nevrite, nevralgii, în reumatism, boli cardiace, diabet zaharat.
Administrarea tiaminei prezintă risc scăzut de reacții adverse și supradozare, excesul eliminându-se renal. Reacțiile adverse nespecifice, care pot apărea independent de doză, sunt: greață, anxietate, transpirație.
Denumită și tiamină, vitamina B1 a fost prima vitamină identificată din complexul vitaminelor B. Istoria descoperirii începe cu investigarea cauzelor unei boli foarte grave, o polinevrită cunoscută sub numele de boala Beri-Beri. Vitamina B1 este foarte răspândită în natură, fiind prezentă în toate alimentele de origine vegetală și animală, însă conținutul său este foarte diferit de la un produs la altul.
Organismul uman își poate procura vitamina B1 și prin intermediul florei intestinale, aceasta fiind sintetizată în cantitate destul de mare de către microflora intestinului gros.
Surse de origine vegetală sunt: pericarpul cerealelor (tărâța), drojdia de bere, germenii de grâu, legumele verzi, sfecla, nucile, cartofii.
Deficitul de vitamina B1 poate avea nenumărate cauze, însă cele mai frecvent întâlnite sunt:
Doze recomandate:
Surse:
N. Mitrea, D. Margina, D. Grădinaru, A. Arsene, C.M. Burta – Vitaminele în procese metabolice, pag 49 – 72.
Tratat de farmacologie, Ediția I, sub redacția A.N. Cristea, pag 817 – 820.
https://www.webmd.com/vitamins/ai/ingredientmono-965/thiamine-vitamin-b1
9 comentarii
Adaugare comentariu