Conform mai multor studii, propolisul ajută la vindecarea rănilor, fiind util în special în cazul persoanelor care suferă de diabet, deoarece procesul de vindecare se realizează mai greu.

De asemenea, este utilizat și în produsele pentru igiena orală, deoarece previne formarea fosfatului de calciu, care este principalul component al plăcii bacteriene.

În scop terapeutic este utilizat pentru următoarele acțiuni:

  • antibacteriană;
  • antifungică;
  • antivirală;
  • antiparazitară;
  • antiinflamatoare;
  • antioxidantă.

Propolisul este indicat în următoarele afecțiuni:

  • boli ale cavității bucale: gingivite, glosite, stomatite;
  • boli ale aparatului respirator: traheite, bronșite, pneumonii;
  • boli O.R.L.: laringite, sinuzite, otite, rinite;
  • boli ale aparatului digestiv: ulcer gastroduodenal, enterite, colite;
  • infecții ale căilor urinare;
  • afecțiuni ginecologice;
  • eczeme, neurodermite, acnee, ulcer trofic, fisuri anale, hemoroizi, arsuri, degerături;
  • parazitoze intestinale;
  • afecțiuni ale sistemului nervos: migrene, nevralgii, boala Parkinson;
  • afecțiuni reumatice: artrite, poliartrită reumatoidă, artroze;

Ce este și unde regăsim propolisul?

Propolisul este o substanță rășinoasă pe care albinele o creează amestecând saliva cu ceară, împreună cu alți compuși din diverse plante și copaci.

Albinele îl folosesc pentru a sigila golurile din stup, dar propolisul are, de asemenea, proprietăți antimicrobiene și poate proteja albinele de agenții patogeni.

Au fost identificați mai mult de 300 de compuși separați în propolis. În general, compoziția propolisului este următoarea:

  • rășini de copaci și legume – 50%;
  • ceară de albine – 30%;
  • polen – 5%;
  • uleiuri esențiale și aromatice – 10%.

Preparate farmaceutice: propolisul este disponibil sub formă de jeleuri, capsule, tablete, pulbere sau tinctură. Local, se poate folosi sub formă de unguente, creme sau loțiuni.

Apreciaza articolul ()

Comentarii

0 comentarii

Adaugare comentariu

Nu exista niciun comentariu